CLASIFICAREA FILTRELOR

ISO 16890 - NOUL STANDARD GLOBAL PENTRU TESTAREA SI CLASIFICAREA FILTRELOR DE AER

Noul standard international ISO 16890 defineste 4 grupe de filtre bazate pe marimea particulelor filtrate.

• ISO Coarse
• ISO PM10 (pentru particule mai mici de 10 microni)
• ISO PM2,5 (pentru particule mai mici de 2,5 microni)
• ISO PM1 (pentru particule mai mici de 1 micron)

De asemenea, ISO 16890 descrie noile modalitati de testare pentru a determina caracteristicile filtrelor de aer, inlocuind astfel normativul EN 779:2012.

In locul testarii cu particule de 0,4 microni (conform EN 779), pentru a determina eficienta de separare a fractiilor de particule de pulberi PM10, PM2,5 si PM1 (ISO 16890), se va utiliza o gama larga de 0,3 microni si 10 microni.

Pentru ca un filtru de aer sa fie evaluat la PM1 sau la oricare dintre celelalte dimensiuni PM, va trebui sa demonstreze o eficienta minima de 50% si acest lucru va fi rotunjit la cel mai apropiat 5%.

Deci, un filtru de aer care retine 66% particule PM1 va fi evaluat la ePM1 65%.

Pentru filtrele grosiere, noul standard va include filtre care capteaza mai putin de 50% din particulele din gama PM10 - acestea vor fi cunoscute sub numele de „ISO Coarse" si vor detalia performantele PM10, adica „PM Coarse 45%".

Comparatia intre cele doua standarde si echivalenta claselor de filtrare este prezentata in tabelul de mai jos:

Sursa: traducere documentatie tehnica Sodeca